My favourite band, n-am ce face

şi-o băgat picioarele :))

Ce am mai făcut şi ce păreri mai am

Încep aşa...m-am distrat aseară cu nişte bloguri de sibieni. Oamenii ăştia nu fac deloc parte din ''poporul'' meu, suntem paraleli complet. De fapt sunt cam paralel cu toţi blogării din Sibiu de care am dat până acum. Nici nu am căutat cine ştie cât, ca să fiu corect. Eu am foarte mult conştiinţa diferenţelor de genul ăsta. Tată, eu aici, voi acolo. Majoritatea mă enervează, de simpatizat nu simpatizez pe niciunul.

Linkuri ziceţi? no bine.

Întâi e ăsta, după aia ăsta şi ăsta. Lumi diferite, primul de ultimii doi. Şi mai sunt şi alţii...oai-o.

Nu zic decât că mi se par excentrici. Ăsta poate fi un compliment şi s-o lăsăm aşa. Cine ştie cunoaşte. Cine nu, poate şi-o da seama. Sau o lăsam un pic mai încolo: transpiră, exudă, emană un anumit fel de a fi al unora dintre concitadinii mei. Îl recunosc uşor. În rest, fiecare s-o ia cum vrea şi să descopere ce o fi de descoperit, dacă se plictiseşte şi dă o tură pe ele. Pe primul chiar am lăsat nişte multe comentarii, mai de maniac aşa. Pe celelalte mi-e frică să comentez :)

La noi, prin Sibiu, mi se pare că cu cât omu' are mai puţină treabă interactivă gen blog, site, dracu-lacu cu netu' cu atât e o garanţie că e mai normal. Deci mă cam exclud. Doar că eu sunt anormal în alte feluri decât ei.

Alte chestii: să scriu despre cum am fost eu la mare. Am fost la mare cinci zile, din marele concediu de 6 plus uichend. Mintea mea simplă şi curată lucrează frumos şi, în condiţiile capătului de aţă, stimulentului nefinanciar, atât îmi ajungea ca să zic pas la zile libere. Dar cum am avut unde mă duce, ui' că am fost. La Costineşti. Un pic marcat de eşecul revelionului, m-am cam speriat de condiţiile puţin mai rustice. Au fost şi ceva încurcături la început. Da' n-a contat. Eu m-am dus pentru mare şi nisip şi am avut parte. Nu pentru curvăsării şi beţii, ca alţii, mai mult cu vorba şi ei, limbi spurcate. Deci m-am dus ca la băi, ca tuberculosul odinioară la sanatoriul din Alpi. De altfel, adevăr zic, nu a mai trebuit să-mi suflu nasul 6 zile! De unde ajunsesem să strănut în fiecare zi acasă. Astfel de minuni fac apa şi aerul de mare. Trebuie de acum încolo să merg la o mare în fiecare an. Uite, tata meu a călcat în trei mări, inclusiv Caspică.

Apropo de curvăsării, mamă-mamă, ce mi-au văzut ochii pe plaja de la Costineşti...nu numa' că m-am uitat, da' chiar am performat două eye-fuckinguri sau cum le zice...şi nu am apreciat cu adevărat decât după ce am făcut o excursie prin alte staţiuni. Mi se părea aşa de ciudat să poată să existe şi oameni în vârstă pe plajă...şi mai urâţi, na, etc. Dar şi asta cu urâţii e relativă, că la Costineşti urâţii nu mai erau urâţi de la atâţia frumoşi şi la Olimp sau Neptun, invers.

Oricum, unde am stat tot una din Sibiu şi cunoştinţă of a friend era cea mai bunoacă aşa că azi-mâine sau peste o lună pot să mai întreb pe cineva de ea. Numa' aşa, că era bunoacă şi am pe cine să întreb, nefiind din Satu Mare sau Vaslui.

Apropo de bunăciuni, da' lipsă, noi care am fost am fost aşa homotecă de am ajuns aproape să ne batem în penultima zi. Da' acum suntem iară preteni.

Televizor nu era, am aflat la telefon ce o făcut Cefereu'(o piert cu rrapidu), Gazu' (5-1 cu Timi) şi ruşii, georgienii, osetinii, abhazii, etc. (aka happy tree friends)

Ciudat, zonă turistică, da' numai români. Peste tot, români. Nu-s obişnuit cu aşa ceva. Murdărie, dărăpănături marca judeţul Constanţa, cu excepţii Costineşti, Agigea, Ovidiu...şi pe dărăpănături afişe cu Nicuşor ăla de a adormit mai demult la semafor şi acum l-a ales lumea preşedinte de CJ...Mazăre, nicăieri. Nicuşor avea nevoie.

Şi drumu' a fost fain. L-am cam greşit de două ori (aşa am ajuns să văd Ovidiu sau terenurile lu' Becali din Bucureşti).

Apoi fericit înapoi în Sibiu, best town in the whole world!

Noapte bună!

De ce mă agăţ

Apropo de postul de dinainte, tot am impresia că în întâlnirile ălea scurte trebuia să-i spun mai multe. Mai ales din cauza nesiguranţei a când va fi următoarea ocazie. Poate mâine dăm nas în nas de patru ori sau pot să treacă încă trei zile. Oricum, de fapt, dacă mă gândesc doar puţin, după ce îmi trece valul instantaneu de ciudă, chiar am zis cât am putut şi cât trebuia, cel puţin în ultima săptămână. O dată mut eu, o dată ea. Întotdeauna la un nivel peste cel anterior. Şi îmi repet că nu mai are rost să mă gândesc la ce a fost sau la ce puteam spune în una sau mai multe din dăţile ăstea, nici aşa de multe ele. Contează doar ce va fi, iar tot ce putea fi zis se poate zice data viitoare. Momentul nu a trecut şi nici nu am dat înapoi sau stat pe loc.

E surpriză pentru că nu mă aşteptam, aşa deodată, să se întâmple în locul ăsta sau legat de locul ăsta. Nu contează cine sau ce sex, aici pur şi simplu doar mă salutam cu cei pe care nu-i cunoşteam de dinainte sau cu care n-aveam şi mai ales n-avusesem niciodată vreo treaba de serviciu. Nu credeam că o să sară iepurele, dar dacă a sărit cel care a sărit şi a şi făcut cu ochiul, cine sunt eu să stau deoparte? Era în plan vizual de aproape un an, îi percepeam mai greu mişcările şi, obiectiv, mai rar, până când...nu a mai fost aşa.

Deci, măcar tot din perspectiva mersului la lucru, am găsit un stimulent nefinanciar care lipsea.