3

Cum cine are noroc are, am primit o leapşă sau cum vreţi să-i spuneţi de la irinuta26. Deci purced la a mă achita cum trebe de ea.

Behold!

1. 3 filme de'mi plac. Am lăsat la o parte orice film bun cu o creatură care-i urmăreşte pe unii, Tarantino, Lone Wolf McQuade cu Chuck Norris (mi-a picat bine când l-am văzut), filme braziliene cu puşcării, etc. şi am ales:

• Satyricon. De Fellini. Pentru că mie îmi plac filmele de Fellini şi ăsta cel mai mult.
• Cinema Paradiso. Pentru că şi băeţii plânge câteodată (io nu, da' cre'că l-am văzut pe taică-mio cum îşi şterjea o lacrime din colţu' la ochi mai pe la sfârşit)
• Theo şi Thea. Cea mai tâmpă (in de good way) comedie pe care am văst-o. Ever.

2. 3 mâncăruri de'mi plac oricând

• kebabu' şi altele înrudite de la focal-pointu' de pe Raţiu. Cine ştie ştie.
• cartofi prăjiţi cu pept de pui. Tocmai am mâncat, aşa că poate sunt sub impresie.
• orez cu şniţăl de vită în ceapă, a la maman.

3. 3 cărţi de citit (acuma şi altele, da' nu că nu mă cheamă Patapievici sau Mutu, da' mai de ăstea îmi vine să zic cel mai mult acum)

• orice prindeţi de fraţii Strugaţki. La fel, poate sunt sub impresie, dar super-merită. Prin comparaţie, zici că pe americani umbla să-i cenzureze, nu pe ruşi.
• Hobbitul. Ce se zice de original şi continuări...valabil şi aici
• Le Roman de Renart. Frumoasă.

4. 3 locuri de hoinărit (aş zice Sardinia, Creta, peninsula California, Yemen, Lozere şi Provence din Franţa, Galicia, Scoţia şi altele, dar n-am fost, aşa că...)

• dealurile dintre Sibiu şi munţi
• însuşi Sibiu, partea de sud
• alte locuri, cât mai civilizate, pe măsură ce îmbătrânim

5. 3 locuri unde am stat. Dacă prin loc unde am stat vreau să înţeleg casă de om (nu cabană sau hotel) în care am stat provizoriu, din altă localitate decât Sibiul, top 3 după numărul de zile este:

• Alba Iulia la grămadă cu Sebeş - rude, multe rude.
• Constanţa
• Câmpulung Moldovenesc

6. 3 emisiuni (adică show-uri currently or soon to be watching) de la TV

• Lost. Parcă-i Jules Verne upgradat.
• Star Trek cu Picard şi restu'. Mai nou nu-s fascinat atât de extratereştrii sau energii anafazice cât de ''relaţiile ierarhice de la nivelul structurilor organizatorice'' ale navei. Deci are câte ceva pentru toate vârstele, profesiile şi păturile sociale.
• South Park. Nu mă uit la televizor, da-i de la televizor.

7. 3 site-uri zilnice. Ce să scriu...scap ieftin aici

• Youtube - că-n fiecare zi mă trezesc că pot să dau de nu ştiu ce ce n-am mai văzut de 10 ani
• Wikipedia - de unde am aflat că primu' împărat (poate singurul? nu mai ştiu) al Madagascarului a fost slovac
• Google - că tot caut

8. 3 persoane care să o ia. leapşa. pentru care nu-i nici măcar din principiu obligatoriu. Am pus în urnă lume legată de numărul tot mai mic de bloguri pe care intru şi eventual comentez şi am extras următoarele nume:

dadatroll - personaj mitic (de la mitologie, nu că-i din bucureşti) care totuşi are blog

silvia

waszlaw - concitadin

Auguri!

Lipsuri

Cu fata aia lovită de audi-ul ăla fain pe kiseleff în bucureşti şi lăsată singură pe marginea drumului să moară sau să supravieţuiască, whatever, de domnii poliţişti care, nu-i aşa, îşi făcuseră datoria, sunaseră la 112...adică nu singură, că doar domnii poliţişti erau la vreo 10 metri şi dirijau traficul, că urma să treacă coloana lui tăriceanu...

Acum câteva luni, când mă întorceam noaptea de undeva, am văzut, lipită de bordură, o bucată de ceva. Întâi am crezut că e o pungă de plastic cu gunoaie, dar după aia, ajungând în dreptul ei, am auzit nişte sunete şi în acelaşi moment mi-am dat seama că era o pisică siameză, care nu mai trăia decât ca să scoată gâfâielile alea. În rest putea fi bine-mersi deja moartă. Nu că ar fi arătat strivită sau altfel desfigurată serios, cred că avea o rană serioasă cel puţin la cap, dar pe partea pe care stătea.

Era noapte, eram singur, strada era goală, probabil şi ziua în amiaza mare n-aş fi ştiut unde să o duc (dar cel puţin aş fi avut mai la îndemână pe cine să întreb)...în fine, scuze, scuze...

Ce mi-a rămas în cap a fost că ce norocoşi suntem noi oamenii, cu salvările, poliţia şi legile noastre, în situaţii din astea...şi uite, acum fata aia zăcea exact ca pisica lovită de maşină...că doar ambele se întâmplaseră în România...şi da, ambulanţa a venit după 20 de minute. Prea târziu. Domnii poliţişti nu au mişcat-o de acolo, că cică legea zice că nu, iar dacă ar fi dus-o la spital şi le-ar fi murit în maşină ar fi putut fi ei acuzaţi de omor. În ştire se mai spunea că sunt acoperiţi legal, dar la umanism ar mai fi putut să umble.

Atunci alt lucru de care mi-am amintit a fost ce am citit mai demult în legislaţia rutieră. Aşa că am luat cartea (din 2005. ştiu că s-au mai schimbat unele lucruri, dar pariez că aici nu. dacă nu-i aşa, scuzele şi respectele mele) şi m-am uitat ce scrie la ''Obligaţii în caz de accident'', Cap.VII din Reg.de aplicare a O.U.G. nr.195/2002:

''Art.222 (1) Conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane sau în orice alt accident de circulaţie care, prin urmări, constituie o faptă prevăzută de legea penală, este obligat (...)

c) să transporte răniţii la cea mai apropiată unitate sanitară, în lipsa altor mijloace de transport, după care să revină imediat la locul accidentului.

(...)

(2) Orice persoană care este implicată sau are cunoştinţă despre producerea unui accident de circulaţie soldat cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane (...) este obligată să anunţe de îndată poliţia, apelând numărul unic pentru urgenţe 112, şi să transporte persoanele accidentate la cea mai apropiată unitate sanitară, numai dacă prin aceasta nu se agravează starea de sănătate a victimelor''

Deci trebuie să ducă victima la spital, dar doar dacă nu-i agravează starea. Cel puţin asta ar fi logica. Şi hai, asumă-ţi responsabilitatea când iei decizia asta, spune regulamentul.

Aşa se scriu multe legi în România şi asta e o mare problemă. Am citit deja destule,legi-legi dar şi regulamente interne ale instituţiei pe unde îmi fac veacul şi ale altora de acelaşi fel. Am ajuns să şi scriu câteva. Şi mi-am dat seama că atunci când le faci vagi, ori eşti prost, ori ţi-e lene să gândeşti, ori e intenţionat. Întotdeauna se poate mai clar.

Puţin mă interesează de câte ori ia cuvântul un parlamentar sau chiar câte iniţiative are. Dar atunci când contribuie la scrierea unei legi, măcar să aibă capacitatea să-şi dea seama dacă şi ce lipseşte la ea. La fel şi ceilalţi implicaţi în proces.

Cum, mă întreb, cum?

Dintr-o dată m-a pălit: cum naiba i-am făcut pe ăştia să mă plătească doi ani jumate'?! Cum de intru în starea aia în care sunt capabil să lucru şi io ca oamenii mari când acu' mă simt ca un copil care mere cel mult la şcoală şi mai dă câte o lucrare, mai scapă de un ascultat...da' nimic serios, aşa să treacă timpu' şi să se încheie mediile...ce fac cinci zile de pauză din om...

Bine, m-am mai trezit eu din când în când şocat că am terminat facultatea şi am serviciu şi cum de reuşesc să mă setez pentru asta, sau şi mai şi, cum de, de fapt, aproape de fiecare dată îmi vine natural, fără să mă gândesc la asta?!

Cre' că te poate face până la urmă să o tai la un moment dat, aşa din senin, ca tipu' din cartea lui Stephen King pe care am ras-o azi. Cazul meu ar fi să mă urc într-un autobuz de Malaga sau ceva, de care tot văd în fiecare zi pe şosea.

Parcă îmi atârnă deasupra capului o formă de înapoiere, dar de care, din fericire, mai ales când vine vorba de a câştiga o pâine, uit în majoritatea timpului. Sau ea mă uită.

Mi-e poftă de nişte homar cu mult unt. Deşi n-am mâncat niciodată

E la settimana va...

Cum e aia să mă trezesc luni şi să n-am chef nici de lucru, nici de luat zile libere, nici de dormit? Ce mai rămâne?

Daaa, toate ca toate, scârbici, ne-scârbici, libere, ne-libere, cred că încep să exagerez cu ''burlăcia'' asta (am pus ghilimele ca să nu se înţeleaga foarte literal - adică şi cu însurătore, da' cred că era clar, asta e, acum am o paranteză explicativă aici). Mai ales că parcă m-am plictisit de ''micile plăceri ale vieţii''. În afară de zile cu soare - numa' să vie vara, că parcă văd că iar o să ''live for the sun that shines, even if people say it's a waste of time''.

Aş mai zice, dar atât deocamdată.

Povestea cu bufniţa

:)))))))))) tot râd singur ca prostu' de bancu ăla cu :
''-până când?
-până nu-ţi fut una!''
:)))))))))))))

Ooofff, ce m-am săturat de oameni cu apucături de învăţătoare cretină, de olteni ciudaţi, de ţărani şozi, de savant-ish introvertiţi, de gâsculiţe, de tanti, de cum am mai ajuns să fiu, de dezorientarea generală a tuturor celor de mai sus...da' asta îi. Ce pana mea să tot faci...