Promit că nu mai beau

am mai promis eu, dar, din păcate, şi acum dacă mi-ai da o bere aş putea să nu o refuz. însă precizez, din nevoia de a nu se înţelege greşit: nu-s atât de drojdier - două, trei pe săptămână consum în medie, cu companie. pentru ceva mai tare parcă e prea devreme, e numai luni după sâmbătă noapte. în care de îmbătat nu m-am îmbătat eu prea cine ştie ce, de fapt relativ deloc, aş zice. ştiu asta după faptul că nu m-a durut capul şi nici nu mi-a fost sete, lucruri care se întâmplă la mine după ce lucrez mult cu bere+vin+coniac. în schimb am făcut lupte cu sistemul digestiv. prima repriză a fost mai din zi, când am mâncat tot felul de prostii - cică puţin din fiecare.... după aia, că nu se simţea, i-am dat să ducă mizeriile de alcoale de mai sus, în cantităţi rezonabile. în final am luat şi eu bătaie pentru că, vedeţi boieri dumneavoastră, sistemul (sau e aparatul?) digestiv şi ''eu'' împărţim acelaşi corp, iar dacă unul o încasează, celălalt o simte. eu din ultimele două week-end-uri am învăţat că unele locuri sunt mai propice pentru astfel de experienţe decât altele şi că pentru evitarea înmulţirii şi înrăutăţirii lor, printre alte efecte benefice dintr-o paletă largă de domenii, este necesară o oarecare aşezare şi liniştire naibii. în fine, ţara arde, baba se piaptănă - nu literal, nu-i vorba de România şi vreo babă, nu fac spirite cu criză economică, bla, bla, e vorba doar de moi şi lumea mea. şi când mă gândesc cum curgea sâmbăta...atât de frumos ningea şi eu o luasem la picior înspre cel mai nou templu al consumismului deschis în oraş...atât de albă şi de pură era neaua (''să-mi bag'')...trebuia să-mi dau seama de la partea cu TEMPLU AL CONSUMISMULUI că o să iasă maro treaba şi că o să zac în tortura ce urmează sâmbetei falselor plăceri sau ceva de genul. no poate data viitoare n-oi mai fi aşa de prost. omu' cât trăieşte speră.