Încă o săptămână bifată. Nu ştiu de ce mă bucur atât de mult că mai trece una, în afară de motivul evident, pe termen scurt şi efemer, gata în 48 de ore, al zilelor libere. Că e deja octombrie 2008, ca şi când aş fi mai aproape de o dată ştiută la care o să se întâmple ceva bun. Chiar nu ştiu care a fi aşa o zi. Ce, că se apropie luna ''hai să lăsăm încolo toate, ne-o luăm după aia până-n februarie'' decembrie ? Prea devreme.
Cre' că-i că de la toamnele 2003-2006, cam aşa. Moartea naturii, da' renaşterea mea, băi. Ce să fac, mai nou toamna e anotimpul preferat. Ba, asta de mai demult, din 2001, de când am început facultatea, bineînţeles. Aaaa, plăcerea de a vedea că am scăpat de programul ăla fix impus timp de 12 ani, de fapt fără să scap complet de el, dar cu puterea de a chiuli FĂRĂ ABSENŢE, oricând mă taie...a fost un anotimp redescoperit, ce să mai. Eu aş vrea să fie vara mai preferat, da' ui' că nu prea se ridică la nivelul ăla.
Nu ştiu...rutina se menţine...I'm looking forward to...what? - şi întrebarea asta ar căpăta mai mult sens dacă aţi şti exact CUM sunt eu.
Alaltăieri mi-a venit o chestie la care am zis să-i dau un nume patetic...''the spirit of '04''. Cum eram eu acum 4 ani. Mi-a venit şi să ascult pe ăştia, că a fost soundtrack-ul pe vremea aia, când se îndurase erdeesh-ul să arunce în noi cu mtv2. Şi-mi ziceam...paradoxal, no, pe aşa un cântec, că, obiectiv vorbind, eram destul de simpatic pe vremea aia. N-ar fi rău dacă aş mai putea prinde şi aduce înapoi ceva din ce eram atunci.
După aia, tot pe iutub am dat de asta. Două zile s-au făcut de când, pe net fiind şi începe să-mi sune în cap, tre' să-i dau drumu' încă o dată. Nu-i scăpare, rămâne pe veci ce am ascultat din întâmplare înainte să mai facă încă o dată bucuria cefereu'.
Vineri, azi-ieri, m-am trezit să fiu iar creativ şi m-a lăsat pe la 7 seara. Continuă săptămâna viitoare, o simt! Mă laud cu ce pot. Sper ca măritele structuri să fie mulţumite din prima, ca de alte dăţi. Dacă nu, măcar am început din timp şi va fi vreme de frecat iar creierii.
Altfel, am fost prost. N-am schimbat lei în euro când trebuia. Bine că nu sunt credite la mijloc - eram oarecum mai tragic prost. Aşa se duce şi ultimele picături de înclinaţii spre anarhie şi jemanfişism, când da bă e bine ca sistemul să reziste şi să meargă cum trebuie. Sistemule, te apăr, nu mă mai râd de americanii ăia de zic că-şi apără modul de viaţă. Modul de viaţă e bun, da' aveţi grijă să ia curbele într-a doua, ce aia mă-sii!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu