maşini şi canibali

ce filme?

vanishing point şi cannibal holocaust.

pe primul, de la death proof am tot zis că trebuie să-l văd. pentru că, după tarantino, vanishing point e ''unul dintre cele mai mari filme americane''. după mine, da, e bun. la vremea lui, în mijlocul a ce se făcea la începutul anilor '70, poate mi-ar fi sărit mai mult în ochi oarecare stângăcii pe care criticii le-au observat atunci, dar, odată cu trecerea timpului şi schimbarea vremurilor, în special în filmul american, rămâne, pe lângă vintage-ul tot mai pronuţat, calitatea îmbinării unui scenariu care, foarte surprinzător, dă în chestii mistice, cu action-ul desfăşurat în decor de super peisaje. plus felul în care e filmat. găsiţi acum un film pus la îndoială artistic, cel puţin pe alocuri, care să aibă aşa pretenţii vizuale şi să şi reuşească să o scoată la capăt cu succes. mi-a plăcut atmosfera, mi-a plăcut metafora.

cannibal holocaust e filmul împănat cu violenţă - chiar reală, asupra unora dintre animale. am văzut cândva şi salo o le 120 giornate di sodoma (la tvr! - nu suntem una dintre ţările alea) cât şi alte filme italiene care tratau cu totul altceva şi, când e vorba de sadism şi, din nou, ca şi de orice alt lucru de-al omului, bun sau rău, italienii se pricep să-l împroaşte fără ocolişuri pe ecran. nu-i vorbă, ca şi horror-scârbos, salo sau chiar hostel mi-au lăsat o impresie mai serioasă decât cannibal holocaust, cel puţin asta mi se pare acum, dar oricum, filmul ăsta nu e pierdere de timp. şi numai pentru comentariul social ce nu poate vreodată să lipsească din filmul italian care se respectă, modul realist de filmare - atât de realist că trece din nou de partea cealalta, şi dihotomie, vorba unui comentator de pe locu' linkuit.

interesant

oio, ce furtuna pe aici! fulgere în continuu, ca flashurile. şi aproape fără tunete, doar ceva înfundat.

4 and 20 million doors on life's endless corridors

în noaptea de sâmbătă spre duminică m-am întors de la terase, m-am culcat, şi, cu geamul deschis, am visat frumos.

era noiembrie, era întunecat peste tot, era seară, eram eu, cu mulţi alţii. cel mai probabil în casa de cultură din sibiu, fără ca totuşi ăsta să fie 100% locul. ca în vise.

aici au fost multe baluri şi serbări, în diverşi ani, din grădiniţa până în facultate. era marmura rece de pe jos, erau scaunele îmbrăcate în material aspru şi lemnul de pe pereţi. şi printre toate feţele şi umbrele era şi ea, prietena care n-a fost să fie mai mult odată, pe la mijlocul anilor 2000. aşa slăbuţă, brunetă, în negru şi gri, cu părul scurt, ciufulită puţin şi vag nervoasă, cum am văzut-o de atâtea ori. dar, ca în toate dăţile ălea, la fel de drăguţă, orice ar fi fost, cu cei buni cu ea. vin aproape, îi ciufulesc un pic şi eu părul, mârâie, zâmbeşte şi apoi stăm şi vorbim, iar tot ca de atâtea şi atâtea ori, mă uit cum străluceşte de viaţă. la un moment dat ne adunăm mai mulţi, îşi pune capul pe umărul meu...şi vorbim, râdem, tăcem împreună...ca de atâtea ori.

şi, după ce m-am trezit, efectul a fost o zi de duminică mai bună decât ar fi fost altfel, chiar cu nişte sentimente de vinovăţie cu tot.

as long as there's a bed beneath the stars that shine - stare de spirit generală

şi acum câteva notiţe in log (''- better than bad, it's good!'')

filme: vulgar (''i'm gonna make hate to you''), into the wild, oldboy, withnail and I (''doll what pisses itself'' :)), iron man

cărţi: everville (clive barker) - mintea mea funcţionează interesant: licşii formaţi din spermă şi rahat îmi fac poftă de budincă de cacao cu frişcă. am mâncat una bună acu' câteva săptămâni. ei, la câţi aţi văzut scris ceva de genul ăsta pe blog?

news

o, da, a venit din nou perioada aia a anului, în care cei de pe la ştirile televiziunilor centrale se îmbăţoşează cum că vin elevi din toooată ţara să se înscrie la liceele din capitală (observaţi ''c'' mic pe care îl folosesc, niciodată neştiind de unde până unde ''C''-ul din ''Capitală''; zic observaţi-l, pentru că de la o vreme, după cum poate s-a observat, nu mai folosesc majuscule. bătaie de cap ). sunt doar judeţele de acolo, din jur, ştiţi voi, teleorman, dâmboviţa, ilfov etc. chiar să vii la liceu în bucureşti, din satu mare, de exemplu...neah.

una din ştirile alea sezoniere...o alt fel de ştire este însă cea cu ridzi, sau cum se scrie. mie, împreună cu udrea şi turcan, mi-a fost şi îmi este una dintre antipaticele din pedele, destul de sinistre, gen ştim-noi -cine-a-mai-fost-sinistră. ele la modul mai intelectual, bineînţeles. sau de oraş, să nu mergem chiar foarte departe. elena băsescu nu e sinistră, nu în felul ăla. e dintr-o specie mai tristă, pentru ea mai mult decât direct pentru privitori.

şi mă bucur, dacă tot a fost să fie, că prima impresie despre această doamnă nu a fost înşelătoare.

cea mai mare doză zilnică de ştiri mi-o iau la lucru, în pauzele nu îndeajuns de lungi şi dese. în general de pe hotnews. astăzi am citit un lunguieţ articol al domnului tapalagă, care, probabil simţind că în ultima vreme a ajuns până şi el să-l atace pe băsescu, revine la a-i scoate la lumină meritele. îl laudă pe liiceanu că îl susţine pe faţă în continuare , în momente când alţi intelectuali ''de dreapta'' (să-mi bag, dreapta şi băsescu) se ascund timoraţi în găuri, prea delicaţi pentru a face faţă atacurilor nemiloase ale monştrilor însetaţi de sânge, de la ''acele trusturi''. şi că teme precum păpădiile sunt derizorii şi dau la o parte discuţiile despre ''adevăratele probleme''. şi care e marele merit al băsescului, pentru care ar trebui susţinut, cu piepturile dezgolite, de marii intelectuali? condamnarea comunismului. pentru că, deşi criză şi atâtea şi atâtea probleme, domnilor şi doamnelor, mai avem nevoie de repere morale! adică nu contează dacă ăştia sunt nişte hoţi, proşti, incompetenţi, aroganţi, nesimţiţi, toate se pot trece cu vederea pentru că băsescu a condamnat comunismul. şi auzi, intelectualii au ''zeci de motive'' pentru a-l susţine pe băsescu. care-s alea? eu am descoperit doar două: asta,condamnarea comunismului, şi faptul că el şi gaşca lui nu au tendinţe dictatoriale pronunţate, ca pesediştii lui adelu în 2000-2004. asta în afara sectei lor.ceea ce nu înseamnă că nu şi le pot dezvolta pentru tot poporul dacă li se mai dau încă 4-5 ani. şi încă o chestie stupidă: CNSAS, ''instituţie responsabilă cu asanarea morală a societăţii''. adică la asta se reduc problemele morale ale societăţii? la cine a făcut poliţie politică înainte de '89? nu şi la ridzi, EBA şi popoviciu? bine.

oricum, slab articol. probabil nici nu-i greu să fii scrib din ăsta. fancy a career change? n-am scris nici un comentariu la el pe hotnews. acolo în general mă păstrez pentru dispute fotbalistice.

ceea ce mă aduce la - măi, are cartieru' echipă în C!

GN

huliganii

şi în continuarea postului anterior, am văzut şi pe cine au bătut, bruscat, jignit şi sechestrat jandarmii la târgu jiu. fete, copii, alţi oameni, toţi cu feţe normale (în comparaţie cel puţin cu speciile de grohăitori sau de isterici care formează populaţii consacrate de huligani care se învârt în jurul, din întâmplare, altor echipe decât poli timişoara). şi care au fost prinşi între distracţia unora şi deficitul de utilizare creier al altora, plătiţi, printre altele, să ia la bătaie oameni şi, nu-i aşa, bucuroşi să-şi facă treaba.

manifestări anarhiste acceptabile

doar două beri la bord. am văzut finala cupei, în cârciumă. super spectacol. bătăi (courtesy of galeria poli), gagici (în galeria cfr, cele mai frumoase, ca de obicei), goluri (cfr). ca omu' obişnuit, nu oi fi eu în general de acord cu devastările de stadioane şi bătăile cu jandarmii. adică show-ul e întotdeauna interesant, dar na, nu-i sănătos şi civilizat. de data asta însă, dacă tot s-au bătut doar cu jandarmii (când s-au bătut) şi au rupt atât de frumos scaunele şi sunt şi cei de la poli, eu zic treaca-meargă. pentru că oamenii s-au dus la distracţie, la sărbătorit locul 2 şi primirea celor 6 puncte şi la exprimat năduful pe FRF (organizatoarea meciului), cea care le-a pus beţe în roate atât timp. iar dacă şefii de la timişoara aproape că le-au dat dreptate suporterilor, supăraţi că, zic ei, i-au furat arbitrii, mă gândesc că n-o să-i deranjeze să plătească amenzi şi reparaţiile la stadionul celor de la pandurii. deci, aproape no harm done, până la urmă. şi ca satisfacţie personală, după ce s-a întâmplat în 2005 în lupta pentru promovare dintre fc sibiu şi pandurii, dacă merită un stadion din românia şifonat puţin, eu votez cu cel al pandurilor. a, şi pentru că mă enervează măruţă :)

super cfr cluj, super poli timişoara, super unirea urziceni!
baftă în ligi!